Cand stau si ma gandesc la ei cum au totul cand sunt impreuna, noaptea tarziu, dupa ce opresc muzica, inainte sa adorm, ma gandesc cum fac dragoste la acea ora in noapte iar apoi se tin in brate si dimineata se trezesc cu fata unul spre celalat, isi beau cafeaua impreuna, e ca o rana deschida… Ma gandesc cum si tu te gandesti la acelasi lucru si noi ar trebui sa fim impreuna macar pentru o zi, sa ne prefacem ca ducem viata lor inauntrul vieti noastre desarte. Dar nu vreau sa mai stiu despre ei, nu vreau sa fim prieteni e suficient sa te admir din poze si sa ma gandesc cum ar i daca…E un egoism la mijloc de care nu pot sa scap si uitandu-ma la tine cum iti bei cafeaua, te vad cu aceasi ochi. Suntem doua persoane la o masa cu canale de comunicare prin care nu reusesc sa iti transmit cuvinte dulci, doar rasete largi si niste amintiri din viata privata. Prin urmare nu ne leaga aceasi piele, iar noaptea dupa ce oprim muzica e o liniste ce vine dinspre fereastra si se aud zgomote tari din dormitorul lor, zgmotul iubirii.