Era ora sase dimineata, soarele isi ridica capul luminos de undeva de dupa deal..Nu mai era mutl si alarma incepuse sa sune, mult mai tarziu decat in timpul saptamanii, semn ca nu mai trebuia sa merg la servici…Viorile linistite ma transportau din somn in realitate si imi deschideau ochii spre zorii zilei. Aveam sentimentul ca pot sa imi iau ramas bun de la tine, ca iubirea se sfarsise, ca ma simteam atat de bine doar cateva ore in dimineata, incat imi era sufiecient pentru tot restul vietii…Aveam taria in cuvinte, in emotii si in gandire ca un ax taios ce avea sa spintece legatura noastra…Dar acuma e totul usor, trupul e moale, inima e abia perceptibila acolo in piept, ca un balon rosu ce e purtat de sentiment in iminenta de a se sparge intr-o escrescenta …Nu vroiam sa se sfarseasca nimic, era doar o betie, o bresa de scapare din ceea ce inseamna noi doi, acest noi, de speriat aproape in acea dimineata, ce putea sa imi strice toata starea. Am apucat o cana de cafea si am stat in iarba dezgolit, doar  o gura, o pereche de urechi si de ochi…

[Cafe del mar vol 15/ Jazzy Pedaca- Avantguard]

Advertisements