meeting point

– salut, ce faci?

– bine, pe acasa,mănânc popcorn… tu?

– şi eu, tocmai am sosit din oraş..

– şi eu…

– Nu ai mai vrea să mai ieşi puţin ..?

– Nu cred ca aş fi cea mai bună companie acum…

– Ok…dacă îţi revii, ştii unde mă găseşti…

– Da…merci.

p.s. azi mă uitam în capul unui străin, întâmplător… şi am văzut două fire de păr care stăteau în sus, şi asta m-a scos din minţi pentru acestă zi…

Cred că o să adorm devreme…

– Noapte bună, poate ne vedem măine…

– Poate…

magic forest (theme from midnight summer dream)

[Angel’s Tears / magic forest]

 

visul straniu a lui TITANIA…

cica era vara, ora era tarzie, ei nu aveau somn si mureau de cald. Parfumul din copaci plutea in aer, si florile isi clatinau usor petalele in vant. Pe iarba grasa isi asternau culcusul doi indragostiti cu masca de animal, asudati dupa munca pamantului, dornici de iubire, insetati dupa picaturile de roua albastra pe ochii si pe buzele lor. Sarutul  lor era verde si si-ar fi dorit sa nu se mai treazeasca, sa nu poat fi subtituit de acea iubire confuza, care nu duce decat la desfranare si esec…

marionete

Ne văzusem după un lung timp mort, în care murisem şi noi. Pielea îmi era străină mie, pioarele şi mâinile reci, abia se mişcau, ele nu exprimau dorul şi încărcarea emoţională acumulată în tot acest timp, braţele încercau să mă prindă, ca doi cleşti de metal, iar trupul meu scăpa printre acele guri, picioarele se incolăceau cu ale mele într-un nod făcându-ne mici, acolo în pat, pierduţi într-un univers ostil…Mi-am dat drumul peste pântecele tău şi apoi te-am abandonat la marginea patului, iar eu am rămas inert, cu corpul sfărmat…

[Hotel Costes 6: 13Porter / surround me with your love (overdrive mix)]

cea mai puternica melodie care ma face sa ma gandesc la tine…

 

reaching the end of the world

o calatorie nemarginita, nefinita, in suspansul si emotia de a ajunge la o margine

dar noi am gasit sfarsitul lumii,

acolo unde pamantul se termina si incepe gol, nepatrunsul

o calatorie in incertitudine,

cu fiori de gheta infipti in plamani

cu picioare de lemn,

cutreieand peste dealuri eliptice, in forma de munti

in forma ochilor deschisi larg pentru atotcuprinde orizonturile…

albe, terminate intr-o feerica prapastie.

Si atunci, acolo sus, la limita supravietuirii, la capatul vietii, in infinitul larg

am tras o adanca respiratie, si am mai facut un pas

…ultimu pas

si ultima respiratie.

acel…cineva

Şi-apoi ne vedeam din ce în ce mai des…mai intâi faţă-n faţă , apoi cu spatele unul catre celălalt, îndepărtându-ne şi fugind ca speriaţi…La fiecare pas, ne gândeam cum ar fi fost dacă…mai rămâneam puţin, ne gândeam să ne întoarcem privirile, să mai spunem câte ceva, să dăm un semn…Fiecare pas mergea în spate, vroia să ajungă la tine în timp ce fugea de tine, fiecare pas rece, rigid, ca de piatră nu mai putea fi făcut pentru că, undeva, celălalt “eu” îl oprea, reamintindu-i că există cineva care se gândeşte dimineaţa, la amiazi şi seara la tine…

dar eu nu ştiu cine e …acel cineva.

ce elemente fac o petrecere reusita?

raspunsul a venit de la o fetita de 6 ani, care purta o caciulita roz, iar rujul de pe buze i-a fost intins cu mana pe obrazul stang, si in mana tinea un balon albastru mare:

pe primul loc e tortul !!!!!!!

apoi….sampania

si apoi bomboanele multicolore…

eco park

azi am descoperit un nou loc pentru scrabble. E noul loc amenajat pe langa somes care se numeste parcul ecologic. Si din nou aceasi melodie obsesiva, de demult “an indian summer” suna in difuzor iar in jurul nostru copii se jucau, cainii alergau prin iarba, iar ratustele se balaceau la soare…

[Buddha Bar VII / Al-pha-X – indian summer]

În troleu

Daca dimineata ar fi un mar sau un ziar le-aş folosi. In troleu mă pun intodeauna la geam. Când te-ai urcat, am vazut cum căutai cu privirea un loc liber, si atunci m-am îngrămădit şi mai tare spre fereastră, ca să îţi fac loc lângă mine. Si apoi…mă străduiam cu pulpa piciorului sa îţi prind colţul de la fusta mov. Ţineam piciorul încordat. Vroiam să incepem o conversaţie…dar ce puteam să îi spun femeii străine? A a doua staţie se urcase o a doua femeie. Diferită faţă de acesta, de lângă mine. Îmbrăcată ca niciodată, cu un sacou roşu stâns cu o cingătoare la brău, ca în albă-ca-zăpada,cu panatloni strâmţi pe picior terminaţi în niste tocuri imense, parcă acuma aterizase de la Paris. Femeia de lângă mine nu purat machiaj, avea frumuseţea naturală, şi parul uşor ondulat cu care îşi ascundea uneori ochii…Accindentul nu avuse succes. Ea îşi retraseră fusta mov de sub piciorul meu, fără prea mare efort, aproape neobservat şi iesise din trolebuz fără să mai audă scuzele mele…abia bombănite undeva în sinea mea…

[Hotel Costes 6 – Doctor Jazz’s universal remedy / Un monde sans firme]

Cealalaltă Irene

“Îmi privesc faţa şi e ca şi cum m-aş vedea pentru prima oară: am figura bărbatului care mi-ar placea să fiu. Îmi simt mădularul. Mă duc în baie şi gem  împreună cu mine, aşa cum un bărbat ar geme împreună cu un alt bărbat. Sărut tot ceea ce poţi săruta la tine însuţi. Mă iubesc ca pe o persoană străină.”