menschlich, allzu menschlich

Atunci cand cutia s-a deschis si toate relele s-au imprastiat prin lume a mai ramas doar un ultim rau, nestiut de nimeni: speranta.

Speranta e cel mai rau dintre rele pentru ca ea prelungeste chinul

Cum as putea sa uit tinuta ei in negru si fata de sticla care se rida, prinvind-o asa cu lacrimile-i biciund obrajii… Dar ea continua sa ma intrebe despre speranta…

Desigur ca nu stiam sa ii fac fiziopatologia sperantei ci doar a bolii dar parca cuvintele ar fi iesit pe fereastra scaparii si tacerea era un lux intre noi doi, eu in alb si ea in negru…

Am iesit si am trantit usa !