Am facut totul in acesta duminica in timpul unei lungi astepari cand nu aveam altceva decat sa ma iau si sa ma duc asa cum zicea in carte…

Nu mai e ca odinioara, emotiile au imbatranit si ele.

Azi in cafenea se deruleaza alte scene cu alti scenaristiTotusi, un lucru e neschimbat:

Oamenii sunt singuri, si isi privesc cafeua, si apoi se uita in jur, la cine iese si la cine intra si apoi pleaca atat de sec ca si cum nu ar fi intrat, nu ar fi ocupat un loc la masa si nu ar fi existat acea clipa, neinsufletita, in mijlocul unui vacarm !

Ma gandesc “ce mai faci de cand nu ne-am vazut” dar azi m-am simtit liber pe un  pod, ca si cum el ar fi fost desprins din decor

ca si cum as fi inonat fara oprire in apa de sub el

ca si cum soarele nu s-ar mai stinge pe ferestrele cafenei

ca si cum tu ai fi venit sa te intalnesti cu mine si povestea din carte ar fi iesit sa fie povestea noastra de inceput.

Dar realitatea e mereu alta.

“Zi-mi daca iti place viata ta noua?”

“daca la mine te gandesti”

Stiu ca o faci 🙂

Advertisements