Nu face asta. Nu ii mai spune nimic. E nu as face-o in locul tau, dar tu vrei mereu sa te umilesti, sa fi un cersetor pentru cineva care nu are nimic sa iti ofere. E inchis. Esti slab. De azi inainte ai spus ca o sa fi altfel, de maine, de luni, de la data de intai, dar mereu faci aceasi gresala. Te expui prea tare, devii vulnerabil in fata unor trupuri care o sa te ranesca si mai tare de cat esti ranit. Nu are rost. Invata. Nu mai face nimic. Stai in casa. Sufera. Plangi, dar sa nu faci gresala sa iti deschizi gura, sa nu dai mesaje, sa  deschizi usi straine…E un sacrificiu, o liniste pe care trebuie sa o suporti. Nu mai cauta nimic. Nu mai crede in nimeni. Nu te mai intalni cu nimeni, decat cu prietenii. Ramai asa, ca de piatra. Uita-te la mine. Asculta-ma pe mine. Ia-ma pe mine…

p.s. : odata ce dai drumul cuvintelor, nu le mai poti lua inapoi !  Pastreza-le intr un sertar acolo in tine…ca o amintire